Divagatii

Un oraș numit Rétrograd

2010-07-22T14:59:00.007+03:00

Salutare tuturor...după o lungă absență m-am hotărât să mai scriu ceva, fiindcă e bun pentru terapia anti-schizofrenie. Că pe căldurile astea începi s-o iei razna dacă te expui prea mult la soare și iei lucrurile prea în serios.

Recent m-am întâlnit cu niște situații care nu credeam că mai sunt de actualitate și aveam impresia că lumea s-a plictisit asemenea cretinisme. Dar uite că anumiți balauri ai comportamentului uman reies mereu la suprafață, indiferent de ce credem noi.

Ca să nu lungesc vorba, este vorba de anumiți sub-oameni înzestrați (prin nu știu ce miracol) cu autovehicul, și care se cred Dumnezeu și au impresia că remarcile pe care le vociferează din mersul mașinii sunt inteligente. Ok, nu e nimic nou în asta, idioți care claxonează gagicile și care înjură pe alți șoferi sau pe pietonii care nu se grăbesc pe zebră găsești tot timpul.

Dar uite că am dat peste niște specimene care trecând pe lângă mine (de obicei din câte o Dacie jegoasă) îmi aruncau replici gen "wă, tunde-te" sau "jos pleata, coaie", sau "wă pletosule, ia și te tunde", mă rog, tot felul de variațiuni pe tema asta. Aș fi avut și eu în asemenea situații o tiradă de înjurături pe măsură, că dacă vreu pot fi tare spurcat, dar își luau viteză imediat ce se căcau pe gură. Pe cine dracu să mai înjur?

În fine, nu mă plâng acum pentru orgoliul meu rănit, că mă doare la 3 metri în față de beșinile bucale pe care le scot acești troglodiți la adresa mea. Problema este că realizez cât de puțin a evoluat mentalul românesc în atâția ani. Pe la începutul acestui deceniu, când începusem să-mi las părul lung și erau manelele la putere, iar rock-ul/metal-ul abia își făcea loc prin masa largă de ascultători de muzică, era o ostilitate puternică împotriva celor care erau îmbrăcați în negru, aveau plete sau mai purtau un lanț la pantaloni și alte tâmpenii. Nu de puține ori era să mănânc (eu sau alți cunoscuți) bătaie pe stradă de la câte un grup de maneliști plini de atitudine, să fim înjurați și strigați în toate felurile de către maimuțele astea care cred că dețin secretul vieții în orizontul lor extrem de limitat.

Într-un fel am înțeles, că era vorba și de o rămășiță de mentalitate comunistoidă, ostilă "elementelor perturbatoare" cu plete și îmbrăcate mai ciudat, care negreșit trebuia să fie elemente drogate și sataniste pentru a se purta așa pe stradă și a asculta astfel de muzică infernală. Era și un oarecare contact cu necunoscutul, care minților înguste le provoacă reacții violente. În acea perioadă, când eram și mai junior, am învățat să trec cu vederea și să nu-mi pese de astfel de comentarii. Dar acum, în 2010, când piața muzicală e suprasaturată de toate genurile posibile de muzică, inclusiv rock, și de toate frizurile și stilurile de îmbrăcăminte, în toate formele și culorile exisente, mă surprinde să vad ca atâți oameni mai au asemenea gândire și o exprimă atât de primitiv și grobian. Și vorbesc de oameni tineri, de vârsta mea sau puțin mai mari, nu indivizi care s-au format în comunism sau în perioada de imediat după căderea lui.

Întotdeauna am avut o părere dezastruasă față de "popor" și despre miezul lui autentic, dar asemenea emanații violente, primitive, și absolut cretine ce se manifestă la ora asta, mă uimesc de fiecare dată. Că nu vorbim de o reacție ostilă a unor persoane conservatoare, că acei pulălăi se consideră persoane moderne și deschise la minte. Deschise ca ghișeul de Finanțe într-o zi de duminică.

De aceea la asemenea persoane pe care creierul (și când spun creier fac un overstatement) neted îi îminge la asemenea gesturi le urez călduros sa se izbească de primul stâlp și să-i culeagă SMURD-ul cu penseta, de să le trebuiasca capacul pus la sicriu când îi îngroapă. Pentru că animale de această factură nu pot aduce niciodată ceva util: sunt lașe, deranjante, cretine, fără bun simț elementar și singur merit pe care îl au e că îngroașă populația și atât. Cu unul din ăsta n-ai ce sa discuți și nu poți aduce ceva constructiv și logic, indiferent ce ai încerca. Ei sunt ferali, instinctuali și oportuniști. Un asemenea individ face 3-4 copii și ce educație credeți că le ofera? Cum credeți că visează ca puradeii lor să se autodepășească mereu? Pur și simplu se auto-replică prin generațiile ulterioare, pentru a continua să polueze tot ce e în jurul lor, asta e singura lor rațiune de existență. De ce să fiu tolerant și înțelegător cu așa ceva?
Poate în alte orașe nu e așa ca în dulcele târg al Ieșilor Afară, dar aici cam asta e povestea, și nu mă face decât să mă gândesc la numele de Rétrograd pentru acest oraș.

PS: nu m-am luat de oamenii simpli și fără prea multă carte. Bunul simț și modestia pot fi prezente indiferent de statutul social sau de etnie, religie, etc. Lipsa lor nu are scuză.

Cacofonii

2010-03-03T17:22:00.007+02:00

Buna, dragii mei. Azi citeam borfaiala infernala de pe mailul intern de la serviciu si de la un mic flame provocat de mine acolo s-a ajuns la o dezbatere aprinsa despre ce inseamna cacofonie si daca cuvantul "cacofonie" vine sau nu de la "cacat". Eu unul nu sunt mare literat, nici filolog de meserie, dar stiu ca in greaca cuvantul "kakos" inseamna "rau", particula "phon" are legatura cu sunetul, deci e vorba de ceva care suna rau. Si in engleza exista cuvantul "cacophony", si sunt aproape sigur ca compatriotii lui Shakespeare nu se gandeau la cacat cand au rostit acest cuvant pentru prima oara.

Oricum, aceasta tema importanta de dezbatere in cadrul firmei m-a inspirat sa creez propria mea "mema" de Internet. Enjoy:

Inapoi la realitate

2009-12-08T12:32:00.005+02:00

Buna, dragii mei, dupa o lunga absenta m-am decis sa mai scriu cate ceva pe acest minunat blog. In ultima vreme nu am mai avut timp sa scot ceva din mine care sa merite mentionat aici. Ca sa nu mai pun la socoteala ca a fost si aceasta sublima campanie electorala, si nu as fi rezistat sa-mi dau cu parerea, si as fi cazut in penibil.

Aseara am avut o mica revelatie, dincolo de tot balamucul cu pareri pro sau anti Basescu, Geoana, etc. Iar aceasta rezolutie a gandurilor mele a fost in mare parte, foarte corect si concis formulata de Badea la ultima lui emisiune. Nihilismul lui mi se pare mult mai justificat decat orice partizanat.

Intr-unul din posturile mele anterioare am spus ca nu voi participa la vot, pentru ca ar insemna ca le fac jocul unor nenorociti, care indiferent de partid, tot niste nenoriciti odiosi raman. Tot acolo am zis ca il detest total pe Basescu si pe camarila lui nerusinata. Ca sa-l parafrazez pe Octavian Paler: el e omul care a adus marlania la rang de politica de stat.

Pur si simplu ma arde la ficati sa-l vad pe Basescu, sa-l aud pe Basescu, sa aud de Basescu. Traim un fel de Jesus Christ Superstar, unde el e protagonistul. Pentru mine reprezinta simolul perfect de ipocrizie, demagogie, de specula ieftina a conjuncturii, de giumbuslucuri grotesti facute in final pentru servirea intereselor proprii. Si mi-am calcat pe principiul de a nu vota, indiferent de cel care l-ar inlocui, fix pentru a nu-i mai da placerea sa ma ia de prost si sa-mi spuna in fata ca de fapt albul e negru si invers. Nu are sens sa intru aici in polemici sa demonstrez cat de meschin si pervers e omul asta. E un nevertebrat jegos, si merita orice palma sau bocanc in fata ar putea primi.

De alta parte m-am enervat vazand oameni cu pretentie de judecata ca pun botul la tot limbajul lui de lemn si apoi recita mai departe din Basescu ca din psalmii lui David. Stiti si voi, toata placa aia ras-uzata cu mogulii, cu trusturile de televiziune, cu comunismul care pandeste sa inhate tara inapoi in ghearele lui fioroase. Si acesti oameni apoi il prezinta pe Base ca un justitiar, ca un aparator al gliei stramosesti, un anticomunist hotarat care ne scutura de jegul trecutului si ne duce pe cele mai inalte culmi ale dezvoltarii si modernizarii. Imi vine sa-mi vomit si matele. E jenant. cat de cretin trebuie sa fii sa crezi asa ceva si sa propovaduiesti mai departe ineptiile astea mizerabile?

Ii inteleg pe cei pe care ii arde la ficati cand aud de PSD. Perfect legitim. Practic e si vina PSD-ului ca au ajuns atatia sa vada din cauza lui un salvator in persoana lui Basescu. Nu-i poate invinui nimeni pe cei care la fel ca si mine au o antipatie profunda pentru partidul/conducatorul opus (in cazul lor PSD), si din lipsa de altceva au votat cu Base.

DAR...
distantandu-ma putin de toata situatia (bazata exclusiv pe ura, a fost o campanie a urii, a cine uraste mai tare pe cine), atunci cand ar fi trebuit sa ma indignez ca vai, draga, s-au furat alegerile, ca democratia nu e respectata, ca oligofrenul asta chior face ce vrea pula lui in tara asta, m-am linistit instant si am zambit larg. :)

Am inteles ca procentul ala pe care l-au furat sau nu PDL-ul, critic pentru ca ei sa castige, nu conteaza. Grosul de voturi, cam 5 milioane, sunt, cum s-ar zice, "pă bune". Daca voturile alea de care le aveau nevoie, destul de putine, le-au putut fura, sa fie sanatosi. In fond si la urma urmei, tot poporul le-a permis lor sa jongleze intr-o marja de eroare asa mica. A fost jumatate din alegatori care au votat impotriva lui Basescu, dar a fost si alta jumatate care l-a vrut cu orice pret.

E clar, avem presedintele si guvernarea pe care o meritam, si asa am avut din totdeauna. PSD-ul tot de popor a fost ales cu atat indarjire, chiar si dupa ce cativa tineri mai lucizi au murit in bataie la Bucuresti in '91 pentru ca au vazut ceva fundamental gresit in ceea ce se petrecea. 50 de ani de comunism feroce am avut, tot fiindca acelasi popor l-a indurat cu stoicism si l-a intretinut intr-o stare mizerabila, iar cei care ne-au furat si ne fura tot din popor vin. Nu i-au adus extraterestrii. Si alte popoare au avut parte de comunism, dar au stiut sa-l aduca la o forma mai umana si cand a fost momentul s-au scuturat de el imediat.

Refuz sa mai cred ca suntem niste victime ale unora rai si ticalosi. La o privire mai de ansamblu, uitandu-ma la ce candidati majori am avut in ultimii 20 de ani, imi este clar ca atat a fost tara asta sa produca. Acesti exponenti am putut sa scoatem la suprafata. Oamenii exceptionali, inteligenti, morali, cu vointa de a face bine nu sunt reprezentativi pentru masele noastre. Pentru babele analfabete de la tara si pentru betivii din spelunci. Pentru "taticii" cu ceafa groasa de pe santier si precupetele din piete. Si multi altii. Ei sunt masa, ei iau decizia in final.

Faptul ca 2-3 bloggerasi ne injuram reciproc ca unul e mai bun, ba nu, tu esti prost, celalalt e mai bun... e fix...PULA! Noi si inca alti bagatori de seama si emitatori de opinii semi (sau de loc) documentate nu insemnam NIMIC, procentual. Si procentele conteaza in final, in orice. Cei care se uita la ziaristi, care se informeaza, care judeca lucid, care pun lucrurile in balanta, sunt foarte putini fata de cei care pur si simplu recepteaza subconstient niste mesaje si arunca o stampila pe o hartie. Orice teorii seci, cu raporturile de forte, cu principiile institutiiilor, etc. au o relevanta doar statistica. In fapt, romanii vor stampila pe baza instinctelor primare, pe baza unor frici exploatate uneori pana la crearea unui reflex aproape neconditionat.

In concluzie, am realizat ca nu trebuie sa ma mai intereseze, sa ma enervez, sa-mi stresez neuronii pe niste motive care imi depasesc total puterea de a schimba ceva. Lucrurile vor lua mereu intorsatura lor naturala, fireasca, precum de la sine poporul o va genera. De fapt nici nu exista POPORUL. E o notiune abstracta, dar foarte puternic tiparita in abecedare incat o luam de-a gata. Exista doar un teritoriu geografic cu niste poluri de mental colectiv indivizibil, niste fluxuri distincte (dar putine) de partizanat, bazate pe niste criterii la care argumentele morale, rationale si juste nu isi au nicio relevanta.

Asta a fost mica mea revelatie, care m-a facut sa ma linistesc foarte mult, sa imi accept soarta in stil mioritic, si sa nu ma mai gandesc la un interes general inexistent.

Cat despre noua conducere a tarii, imi doresc sincer sa aiba toate fraiele in mana, sa nu le puna nimeni bete in roate si sa conduca tara asta cum stiu ei mai bine, cap-coada, sa nu-i mai critice niciun suflet, si sa ne demonstreze ei insisi cat de capabili sunt. Daca va fi sa ne scaldam in prosperitate, bravos, e meritul nostru, al tuturor; iar daca ne va scoate foamea din casa, daca va fi razboi civil, daca putinii care se vor duce la serviciu vor merge in masini blindate ca sa nu-i canibalizeze hoardele de flamanzi, e la fel de bine, pentru ca noi ne-am hotarat singuri soarta. Nu mogulii de pe Marte.

Tutorial Photoshop

2009-09-22T13:55:00.002+03:00

M-am hotarat sa sparg putin gheata pe blogul meu cu Photoshop, de vreme ce nimeni nu a avut curiozitatea sa-mi puna acolo vreo intrebare. Am scris un scurt tutorial, pentru familiarizarea cu unul din intrumentele esentiale din program. Cei interesati de asa ceva sunt bineveniti sa citeasca isi eventual sa comenteze.
Aceeasi regula ca si pe blogul acesta minunat se aplica acolo: democratie totala. Commenturi din partea oricui, nemoderate, cu anonimat permis.

[Spre tutorial...]

Taverna cu labereli (continuare la gaurica lui Ronald)

2009-09-16T23:03:00.007+03:00

Am sa incep cu o paranteza: ma uitam pe cine, de prin ce zone intra pe blog aici. Am vazut de cateva ori niste vizite din Franta. Interesant internetul asta, ca nu stiu pe nimeni in Franta. Daca ar putea cel/cei care citesc pe blogul meu din Franta sa-mi lase un comment sa stiu cu cine am de-a face as fi recunoscator. À la votre !

Revenind... asa, am ajuns in taverna. Terminasem de molfait minunatii si ultra-sanatosii si naturalii hamburgheri. Cand am ajuns, fuleala de nu puteai sa tragi o besina fara sa ti-o miroasa 30 de insi. (Chestia asta anume nu ma deranja, ca daca aveam niste fasaite pe teava faceam ravagii in masa si aveam si eu o satisfactie pe seara respectiva.) Si asa e de multe dati acolo, total nejustificat dupa umila mea parere. Dar azi era o ocazie speciala, trebuiau sa vina vreo 3 formatii sa cante live, asa ca se intelege. Toate bune si frumoase, aceleasi piese obosite ca de obicei, pana isi monteaza astia jucariile pe scandurile cu pretentiosul statut de scena. Cel mai mult ma enerveaza in general acolo nu e neaparat acelasi playlist obosit, de maxim 100 de piese puse pe shuffle. Ci lipsa aia de identitate, dorinta de a "multumi" pe toata lumea interpretata in "sa nu cumva sa alungam vreo 3-4 clienti mai slabi de inger". Sa va zic de ce:

Ala in vremuri demult apuse era unicul bar de metale din Iasi. Metale dure, betivaneala serioasa, ne adunam toti nespalatii acolo, cu mic, cu mare, borfaiam impreuna la o bere la douaj de mii sau la o cana de vin fiert, ne ingramadeam pe niste bancute de lemn de te miri cati incapeau acolo, si culmea, se mai gasea si loc pentru cate un dilimac sau mai multi sa isi mai fluture parul zoios pe o piesa de corazon. Era o atmosfera aparte, cu bune cu rele, era acceptabila. Evident, veneau acolo multi cretini, multi cameleoni sociali si bagatori de seama, cugetatori de pahar si "dive intunecate", dar n-ai ce-i face. Asa e mai peste tot unde sunt niste comunitati maricele.

Dar vremurile alea au trecut, barul s-a inchis si s-a redeschis in mai multe randuri, de fiecare data intr-o formula mai proasta, cu un playlist mai plin de "hituri" si un management mai lipsit de imaginatie. Acum s-a ajuns la o formula trista tare: Nici nu mai e aceeasi locatie, acum s-au mutat oarecum fortat, dar s-au "extins". Parca e o sala de mese comunista, fiecare "familie" la locusorul ei rezervat. In ultimii 2 ani s-a vrut a fi ceva mai "select". Un fel de pub cu musica live, cu lume educata, cu yuppies, cu hipioti trecuti de a 5-a tinerete si rockeri bisericosi, cu jazz, cu oldies. Ma intelegi, treaba culturala. Partea amuzanta e ca nu au atras prea multi clienti noi, ci mai tot aceleasi personaje vin acolo si dau berica dupa berica. Mai vin si niste oameni care n-au tangenta cu rockerii, dar de obicei vin acolo mai mult accidental.

Insa nu mai e atmosfera aia de destrabalare, de comuniune si comunitate. Pentru ca acele personaje din vremurile vechi nu mai sunt o comunitate. Ori li s-a facut lehamite (cum mi s-a facut mie), ori s-au lasat cu totul de frecventat localuri "de rockeri", ori s-a certat si s-au barfit prea tare unii cu altii ca sa se mai salute macar pe strada. Acu e fiecare la masuta lui, cu cate 4-5 amici maxim, si stau fiecare si trancane, eventual mai trag cate o barfulita despre vreo masa vecina. E ca o adunare a mortilor, unde e o moleseala si un plictis general. Practic nici nu ai cum sa spui ca te duci acolo "sa te distrezi". Mai degraba te duci ca nu ai unde sa te plictisesti si sa futi niste bani. (Ce-i drept, Iasul e cam mort in privinta crasmelor "de rockeri".)

Reflexul pavlovian functioneaza perfect in cazul asta. Oamenii, obisnuiti cu "vremurile bune", s-au invatat sa mearga in taverna. S-au invatat ca acolo mai vine "lumea". Sa se vada cu "lumea". Dar prea putin au de gand sa faca asta, pentru ca oricum nu prea mai vorbesc multi intre ei fiindca acuma se privesc chioras, pentru ca au mai plecat unii si au aparut necunoscuti in grupurile vechi. Dar trebuie sa semneze condica de prezenta. Sa ii vada ceilalti ca sunt acolo. Ca nu au murit, ca mai exista si au viata sociala. Ca au o prietena sau un prieten nou. Si nu s-a oprit viata lor la prostul/proasta de la masa din capat. Pentru ca nu suporta ideea sa nu stie cu cine s-a mai combinat fostul(a) intre timp. Ca poate e prea greu sa pui la cale o iesire in care sa trebuiasca sa fii inventiv, cand ai o rutina care te asteapta cu bratele deschise, si cine stie, poate ca prin minune o sa fie in seara "asta" la fel ca inainte, sau poate apare vreo figura noua si un subiect nou de barfa. Unii nu pot sta fara portia zilnica de fum de taverna. Vin acolo si se inghesuie ca in lagar, pentru a avea parte decat mai putin oxigen si cat mai mult Zyklon B.

Ok, contextul general al tavernei fiind oarecum zugravit (din prisma perceptiei mele inguste, desigur), pot povesti despre acea seara de cantari live. S-a vrut a fi ceva mai altfel decat seri din alea cu obositi chelbosi care fac coveruri de blues. Au venit formatii rock, de prin alte orase. Din punct de vedere tehnic, au cantat bine. Sonorizarea a fost facuta bine, deci reteta succesului.
Insa problema este urmatoarea: compozitia. Erau in majoritate piese originale, cum ar veni, nu coveruri. Dar suna atat de plagiat, ca si cum ar face un mic Frankenstein insipid facut din 20 de formatii. Nu se pune problema ca nu ar sti sa cante, poate unii din ei au studiat si muzica. Dar nu aud pe niciuna din formatiile astea proaspete sa vina cu ceva, cu un acord, cu o linie melodica, cu o schimbare de ritm care sa imi capteze atentia. E ca si cum ar lua niste sabloane ultra-uzate, care gadila molcut urechea, si le e frica sa "indrazneasca" sa inventeze. Ritmuri monotone, motive batatorite de la alte formatii mai vechi si la fel de lipsite de creativitate, scrie "made in Romania" pe melodiile lor.

Si ghiciti care sunt momentele lor de glorie in prestatie? Cele in care fac cate un cover obosit. La niste piese atat de uzate moral si de ras-interpretate de alte N formatii incat li s-a sters orice urma de personalitate si nu mai exprima nimic.
Prima formatie (nu le mai tin mine numele la niciunul, si trebuia sa fiu lovit in cap sa-mi iau aparatul sa le fac poze) au avut bunul simt sa interpreteze piesele lor. Suna a Alternosfera si a inca ceva, dar fara sintetizator si fara dulcele accent moldovenesc. Era clar ca erau niste copii foarte dornici sa faca ceva, sa cante ceva, dar nu prea au idee ce. De laudat entuziasmul, dar asta nu ma incalzeste daca nu-i roade si viermisorul creativ. Daca as face muzica, nu as face compromisuri. Nu as canta ceva decat daca as simti ca nu-mi dau pace niste acorduri, niste versuri, niste idei pe care le am in cap. Nu as canta de dragul de a-mi face poze pe scena si de a agata proaste innebunite dupa "formationisti de profesie". Le-as rupe degetele la aia care fut menta toata ziua prin crasme si se lauda la fraierii dispusi sa-i asculte cu ce cantari si repetitii pun ei la cale si in ce formatii anonime au mai intrat, cand de fapt nu iese nimic din mana lor.

A doua formatie pareau mai cu experienta, mai versati. In prostie. Niste piese si mai proaste. Sunau a oldies. Jumate din piese chiar erau cover, iar celelalte erau si mai schimonosite pentru a semana cu ceva care prinde bine la lumea care vrea sa se simta bine. Cel mai mult m-a agasat "momentul Bon Jovi". Au inceput astia sa cante It's My Life. Gata, jumate din taverna deja era in extaz. "Heeei, stiu si eu piesa asta, pot rezona si eu cu ce zdranagani acolo!" Mai erau si niste cupluri pe-acolo, care pana atunci beau si trancaneau plictisite, dar brusc au devenit romantice. Ca la un semn, s-au ridicat, s-au imbratisat dragastos, s-au pupat si au inceput sa danseze. Copii, acum e momentul sa fim romantici! Doar canta Bon Jovi, ce pula mea? (Cuplurile astea in cateva luni or sa se desparta si or sa se certe ca la usa cortului, va spun sigur. Si or sa vina fiecare in taverna sa se uite chioras unul la altul.)
Pe mine ma arde la ficati sa ma gandesc ca am nevoie de romantism din asta ieftin ca sa ma simt aproape de o fata. Ca ce canta un prost sau altul ma canalizeaza spre o stare "spontana" de amor. Am marele noroc ca prietena mea nu rezoneaza la asa ceva si nu are revelatii din astea spontane pe fond muzical de 2 lei. Ce e intre noi e mult mai profund si mai lipsit de asemenea contexte derizorii, nu avem nevoie sa ne spuna Bon Jovi sau Queen ca trebuie sa ne iubim.

A 3-a formatie a fost cu noroc. Niste tineri simpatici, au cantat un fel de gothic, voce feminina, acompaniata cu ceva voce urlata. Tanara de la voce avea o combinatie interesanta de voce, lipici la public, aspect placut si miscari lascive incat sa ridice sictiritii de la mese si sa aplaude. Chitaristul era un baietel, sau cel putin asa parea, foarte comic. Gesturile figurii sale aratau ca se distreaza copios cantand si nu se ia prea in serios, cum fac majoritatea. Era oarecum "cartoony" omul. Mic si slab, cu un nas mare si coroiat, fata ascutita si parul blund, tuns pana la barbie, avea o voce din aia urlatoare foarte "coioasa", disproportionata cu fizicul lui maruntel si privirea inocenta. Omul ala m-a inveselit si mi-a transmis o stare de bine. Felicitari! Canta foarte bine la chitara, iar piesele sunau ceva mai inchegat si mai original. Ceea ce s-a vazut si in reactia publicului. Pana nu au facut vreo 2 bis-uri nu i-au lasat sa plece. Ceea ce m-a dezamagit a fost coverul de final. Ma asteptam sa faca un cover, dar speram sa aleaga o piesa deosebita. Din pacate m-am inselat. Se pare ca nu scap nicaieri de blestemul Freddie Mercury. Cand mi-am dat seama ca incep sa aud Show Must Go On imi venea sa imi trag un glont in cap. (Evident, lumea care participa la urale era hiper-extaziata) De ce trebuie sa tranteasca toti cate un Queen acolo? Sa fiu recunoscator ca nu au incheiat cu We Are The Champions?

Dupa concert s-a continuat cu o tentativa de rockoteca, si am baut mai departe cu corporatistii mei dragi...

I Love Ronald, I Raped His Hole

2009-09-15T22:43:00.010+03:00

De cand am devenit un porc corporatist imputit, am inceput sa ma comport ca atare. Am inceput sa ma dedau la placeri mic burgheze, sa pun la cale mici "golanii" impreuna cu colegii mei corporatisti. Am inceput sa comand mancare, sa ma fandosesc cu tigari parfumate, sa merg cu taxi-ul, sa beau vin la sticla, sa ies "la un tenis", sa mananc de la McDonald's. E clar, purgatoriul ma asteapta cu bratele deschise.

Apropo de McDonald's, serile trecute m-a trecut brusc o pofta din aia crunta, nestavilita, dupa niste "junk food" mai de doamne-ajuta. Si asa am ajuns sa calc in taraba aia odioasa in care isi fac copchiii toparlanilor zilele de nastere si in care se aduna babuinii de bani gata sa manace occidental, dar in limitele legii islamice. Am intrat acolo si am scanat imprejurimile sa vad si eu ce persoane se aduna sa stea la masa acolo, in cadrul ala bolnav, plin de culori, Spidermani, masinute, floricele, poze cu adolescenti slabi, frumosi si zambitori mancand mancarea care a dus America la un colaps biologic in materie de pondere a supraponderalilor (hahaha, ce joc de cuvinte tare am facut, hahaha). 3 categorii am identificat la acea ora (era ceasul vreo 8):

mamici/tatici cu plod/plozi, dupa imbracaminte probabil niste semi-parveniti sau din aia care "au facut italia", mai ies si ei "in oras", sa distreze copilu';
grase emo-ide. Dur, viata e naspa, lumea ne uraste ca suntem grase. Hai sa ne inecam amarul la McD's. O sa le-aratam noi lor!
pakistanezi/indieni... generic denumiti "babuini"(impreuna cu arabii, dar aia is ceva mai frumosi). Ba, da urati sunteti! Cum pula mea puteti sa va uitati in oglinda si sa mai iesiti in oras dup-aia? Cum zicea Chris Tucker in Rush Hour: "you are third world ugly". Pe langa voi, negrii din Africa is frumosi. Or fi avand aia trasaturi de cimpanzei, buzoaie cat casa si borcane de nas, dar au o piele lucioasa, negrul ala frumos si alura corpului oarecum gratioasa. Dar voi...vai de capul vostru! Niste trasaturi caricaturale, parul ala facial stufos, des, negru, sarmos si scarbos (inclusiv la femei), ochii aia spanchii si pielea aia gretoasa, mata, inchisa la culoare, de un maroniu-verzui, dar colorata inegal, de parca sunteti nascuti cu model de camuflaj sau aveti hepatita si inca vreo 10 boli cronice din nascare. In general mici de statura, mai ales femeile care-s ca niste pigmee sfrijite si schimonosite. As putea umple 2 articole cu cat de urati sunteti, dar ma opresc aici. Ce mai, scrie lumea a 3-a pe voi. Cand va aud cu accentul ala de engleza de balta indian-style imi vine sa vomit. Dar cel mai tare ma intriga (si ma enerveaza) de unde aveti voi bani sa va platiti studiile (medicina, desigur, deci ani buni, nu ca la cacatu de informatica pe care il fac eu 3 ani) si sa futeti menta la modu scump aici, cand in Pakistan o familie traieste cu 150 de euro pe luna in cazuri fericite. Sigur sunteti si voi niste progenituri de parveniti si de exploatatori ai noianului ala de populatie tinuta in plin Ev Mediu in secolul XXI. Asa ca nu vreau sa prind pe careva ca-mi fute capul sa fiu tolerant si prietenos, si sa socializez politicos cu "oaspetii nostri". Sunt urati, neplacuti, au toti acelasi mod de a vorbi, de a zambi cretin strainilor, de parca ar fi niste clone, si mimeaza un occidentalism superficial, cand de fapt obiceiurile de lumea a 3-a sunt puternic inradacinate. Si eu vorbesc in cunostinta de cauza, am interactionat cu asemenea specimene, nu mananc rahat de pe pereti.

Revenind la fast food-ul respectiv... e clar ca nu puteam sta in locul ala , in asemenea companie (eram si singur), si sa il mai vad si pe clovnul ala sinistru, Ronald, cum ma fixeaza cu privirea din pozele alea in marime naturala. Mi-ar fi stat mancarea in gat. Cand il vad pe clovnul ala, ma gandesc invariabil la un film cu ceva scabros, cu sodomie, cu chestii perfide cu minori. Nu mi-as lasa copilul in prezenta unui clovn care arata ca ala.
Deci mi-am luat mancarea la pachet si mi-am luat talpasita, ca sa ma indrept spre o taverna unde m-au silit niste colegi corporatisti sa merg, ca cica se tineau niste cantari live. Si cum mancam eu ca marletul, pe strada, din mers, am realizat ca porcaria aia de "carne" are gust de orice altceva decat carne. Nu aducea nici macar la ideea de carne de porc, sau vita sau ce pisici moarte mai pun aia in chestiile astea. Dar avea gust bun. Avea gust a ceva care-ti vine sa tot mai mananci. A ceva nesanatos, dar care te imbie, la fel ca si fumatul sau alt viciu. Si dedea si o senzatie stranie de satietate dupa aia. Am mancat 2 hamburgheri, dar parca mancasem 2 pizza. Marketing pur: totul pentru a ramane si cu senzatia de multimire ca ai dat banii pe ceva ce ti-a satisfacut cu succes o nevoie. Va dati seama ce cacaturi pun astia in mancarea aia? Cate chimicale, cat de artificial e totul intr-o chifla simpla cu carne? Cred ca si painea aia era sintetica. Cum dracu sa iti simti stomacul ultra-plin mancand maxim 100 de grame de carne tocata, cu putintica paine si o lingura de sos? Dar na, efectul scontat a fost obtinut si eu am fost multumit. Oricum beau Cola si toata gama aia radioactiva de sucuri in fiecare zi, asa ca nu mai conteaza.

Un mic fapt hilar: mergand in pas alert spre taverna respectiva si molfaind ca taranul, am ajuns pe o alee mai dosnica, situata intre case mici (cu garduri, curti, caini, tot tacamul). In fata mea mai mergeau niste cetateni, la vreo 20 de metri. Va dati seama, latraturile de pe lume. Harmalaie cu hau-hau de nota 10. Ii latrau cainii pe aia de n-aveau aer. Pula mea, doar is caini, trebuie sa latre ca doar is in curtea lor. Tre' sa se prefaca utili. Dar cand am trecut si eu pe langa ei, nimic. Ma asteptam la o portie serioasa de hau-hau, ca doar si eu treceam prin furcile caudine. Primul caine pe care l-am vazut a inceput sa scheaune. Urmatoare curte cu caini avea 2. Si ei tot la fel au scheunat cand am trecut pe langa el. Al patrulea tot asa. Restul nu au scheunat, dar nici nu m-au latrat. M-au lasat in pace. M-am mirat, ca nu era fireasca situatia. Explicatia mea a fost urmatoarea: cred ca era de la hamburgher; saracii caini or fi mirosit ticalosia si ori le-am facut o pofta cumplita de le-a venit sa scheaune, ori ma compatimeau amarnic pentru ca mancam din porcaria respectiva. Poate pana si cainii isi dau seama cat e de nociva. I'm lovin' it!

Episodul cu taverna il voi relata maine. Acu mi-e lene sa mai scriu.

Alt blog

2009-08-24T14:38:00.005+03:00

Da, stiu ca blogul acesta este pentru voi hrana spirituala fara de care ati trece mai greu peste zilele cenusii, iar sfaturile date aici de mine sunt perle de intelepciune inestimabile (unii idioti chiar iau totul in serios si cred ca eu dau sfaturi si povete aici, nu s-au prins ca 90% e scris la misto). De aceea vreau sa va hranesc si intelectul si geniul artistic din fiecare cu alte sfaturi, mai practice de data asta: cum sa prelucram poze.

Cum? Ati ghicit: Cu Photoshop! 5 ani de experienta in porcaria aia de program ma califica sa dau niste sfaturi decente la probleme de care unii se impiedica frecvent si le ies carcalaci in loc de ce si-au propus ei sa faca amaratei alea de poze. De cate ori am facut greseala sa-mi arunc ochii pe bordelul ala de hi5, retina mi s-a incretit de la ce poze grotesc editate am vazut pe la diversi pitziponci si pitzipoance. Aia poate oricum nu au nicio speranta de mantuire, dar sper ca restul oamenilor (mai inteligenti) pot afla de la mine niste trucuri simple pentru a obtine efecte elegante si a imbunatati o poza, nu pentru a o mutila.

Deci pentru cei care nu au chef sa vada cum fac eu spume la dejte aici si au chef sa afle ceva util in domeniul fotografiei digitale, astept orice intrebare sub forma de comment-uri publice pe http://photoshopcuannatar.wordpress.com/

Uite sexu, nu e sexu

2009-08-14T21:26:00.005+03:00

Buna, dragii mei.
Astazi Annatar va sfatuieste cu urmatoarea sugestie: celibatul generalizat. Cea mai buna solutie pentru orice problema. N-o sa mai aiba nimeni probemele ca nu-l mai place sexul opus, n-o sa mai trebuiasca sa spunem atatea minciuni sub forma de complimente si in vreo cateva decenii n-o sa mai existe specie umana, ceea ce ar face un bine imens planetei. Gata, terminam balciul si dam stingerea.

In acelasi timp ne-ar scuti pe NOI, masculii (ca sa inlatur orice urma de indoiala a anonimilor), de oboseala, bataile de cap si risipa de energie generate de problema pe care vreau s-o tratez azi pe scurt: asa-zisele "mixed signals". Ceea ce urasc cu cea mai mare voluptate la comportamentul speciei feminine. Nu este nimic mai pervers si mai parsiv decat semnalele astea confuze.
Faptul ca de n ori se intampla sa percepem o anumita intentie a ei, pentru ca la momentul adevarului sa ne izbim de un zid de gheata nu numai ca este al dracului de frustrant, ci ne face uneori sa ne punem intrebari: "Bah oare am inteles eu gresit? Oare sunt chiar asa de prost incat sa cred altceva decat era in realitate? Mai trebuie sa ies si eu in lume? Oare m-am purtat atat de penibil incat s-a intors proasta la 180 de grade?" Ne face sa ne indoim de noi, sa ne clatinam singuri intregul sistem de valori si de judecata. Ne face sa analizam rational tot "filmul".

Vestea buna este ca nu are sens sa analizezi nimic rational, pentru ca la asemenea faze ele NU RATIONEAZA. Cand te aduc cu tricoul scos si cu pantalonii in vine ca apoi sa te trimita la plimbare, la ele nu functioneaza un singur neuron sanatos. Daca nu te pierzi, vei asista la o invalmaseala de reactii stupide, fara nicio justificare coerenta si de scuze penibile, facute pentru a indulci cacatul si pentru a incerca sa scape "nesifonate" din absurdul dezlantuit.
Nu are sens sa-ti faci procese de constiinta, ca poate ai gresit tu cu ceva, decat daca ai fost extrem de insistent, de vulgar si ti-au curs balele intr-un mod cel putin jenant; dar in cazul ala e clar ca esti vreun cocalar sau vreun tocilar cu retard social, si n-ai sa-ti pui intrebarile alea si n-o sa-ti planga nimeni de mila.
Paradoxul e ca si ele au instinct sexual, uneori poate mai aprig decat al nostru. Poate uneori imaginatia lor zburda mai murdar decat a noastra. Dar instinctul social, frica de o ipotetica barfa negativa, vreun schelet de prin dulap ce o bantuie din adolescenta, frica de a nu se simti "in defect" sau ca pierd controlul situatiei le paralizeaza orice intentie fireasca si mai ales orice actiune rationala. Presupunand prin absurd ca o persoana rationala este coplesita de asemenea complexe sau temeri la fel de absurde, acea persoana ar face la timp o alegere, pentru a evita penibilul si a nu il enerva pe celalalt. Dar ele nuuuuuu.... vor sa stea cu curul in doua barci. Le place sa se simta dorite, dar nu sa se si expuna. Cum e aia cu "...si cu sufletu-n rai"?

-"Vai, iarta-ma, dar nu stiu ce vreau! Credeam ca asta imi doresc si eu dar blablabla" Atunci stai in ma-ta-n cur si hotaraste ce vrei, si dup-aia sa vorbesti cu mine. Eu n-am timp sa ard la foc mic sperand sa vrei ceva. Masculii au marele merit ca in materie de viitor apropiat isi stabilesc clar si fara dubii ce vor. Nu pornesc o actiune fara intentia clara de a o finaliza. La termen lung...aici e buba. Se cam inverseaza rolurile, dar aici e alta discutie.

Eu sunt in mare parte hedonist. Nu-mi refuz placerile imediate atata timp cat nu incalca vreun principiu clar sau vreun angajament luat cu seriozitate fata de cineva. Nu complic lucrurile cu moralitate de carton sau cu constrangeri de ordin social. Insa multe din ele fac tocmai invers. Multe si-o trag "social". Degeaba le fute vreunul de le sar penele. Daca nu au cui povesti, e degeaba. Daca nu se mai gasesc vreo 2-3 proaste care sa le confirme validitatea cuceririi e ca si cum n-ar fi avut experienta asta. Daca nu rezuma totul la o barfa delicioasa care sa le puna intr-o oarecare lumina buna nu e valabil. Daca esti cu ea si la un moment dat ii trece prin cap ca prostele alea ar dezaproba-o, o sa te lase cu ochii in soare fara drept de apel chiar daca moare de pofta sa te aiba.

Din pacate mesajele contradictorii nu se rezuma la asta. Merg si mai departe. Pana si in tinuta vestimentara. De exemplu, metalistele alea dure. Da dure, taica. Care se machiaza ca niste diavolite, se imbraca in latex, ciorapi de plasa, corsete minuscule, zgarzi la gat, lanturi, piercing-uri exotice, tot tacamul, de zici ca sunt cazute dintr-un film cu sadomasochisti sau ca sunt vreo succubus din clipurile de la Cradle of Filth. Cand le vezi, zici ca alea sunt Sodoma si Gomora pe 2 picioare. Ca se ard numai in fund cu oricine, numai alcool sa fie suficient. Dar, surpriza, printre ele se afla cele mai Maica Tereza cu putinta. Vei gasi niste frigide si niste sfioase de-ti vine sa borasti. Si pentru ce toate astea? Pentru ce isi petrec 2-3 ore pe zi ca sa arate asa cand de fapt sunt "fata buna a mamei si a tatii"? Ca sa starnesca fantezii nu tocmai din cele mai onorbile, gratuit?
Sau cele care sa dau mari pornaciuni, care se lauda ca fac si dreg, ca daca incapi pe mana lor ai sa-ti schimbi perceptia despre sex. Care se dau mari artiste in iubire, da habar n-au sa puna mana pe o putza sculata. Nevoia lor de a fi dorite cu orice pret se bate in cap cu mentalitatea de fata cuminte si ne face pe noi sa ne smulgem parul din cap. Ia si-ti fa temele, 'tu-ti gura ma-ti de prefacuta, pregateste-te corespunzator pretentiilor, si dup-aia sa-ti fluturi coada de "mare acrobata" pe la nasul meu! Ca daca stai ca vaca la muls sau te trantesti pe spate teapana ca scandura nu ma aduci in extaz.

Ultimul exemplu pe care vi-l dau mi se pare cel mai elocvent pentru cata prostie pot inmagazina unele femele. El, vai de capu lui, distrus dupa o relatie de 5 ani de "mixed signals", plina de "te iubesc pana la adanci batraneti, dar maine deja te-am inselat cu un necunoscut", de minciuni sfruntate (dar convingatoare ce dau dependenta), vede in final o gura de aer proaspat: o fosta colega il cheama in Germania, ca se "simte singura, are nevoie de cineva aproape, etc". Iuhuuu! O luna de stat moca in Germania, si de futut in nestire. Ce poate fi mai frumos? Ce credeti ca-l astepta de fapt acolo? O tipa plictisita, mai rece ca un iceberg, care nici macar nu vrea sa se sarute, care il tine in casa, ca nu are chef de iesit fiindca lancezeste dupa nu stiu care fost gagiu sau nu stiu ce cacat are "de lucrat pentru faculta" (n-am timp sa o cred). De asta apar crimele fara niciun motiv aparent.

Deci mai bine renuntam cu totul la instinct sexual, ne retragem in manastiri, si evitam penibilul si ipocrizia care planeaza si peste masculi, si peste femele, si toata tevatura asta jenanta care orbiteaza in jurul unui lucru simplu: reproducerea cu prezervativ.

Children of Boredom

2009-08-05T11:55:00.007+03:00

"Russian teens have now new fun. They dare trains.
This is needed to be done fast, because if one is appearing before the train too long before and machinist could see him and start breaking, so they run on the rails just before the train so he couldn’t start breaking and fell down on the rails, then the train moves above the person at his maximum speed, just a few inches from his head and back.
Russian teen girls seem to go for this too."

(sursa: englishrussia.com)

In primul rand as dori sa va multumesc pentru raspunsurile cat de cat mai consistente privitor la discutiile anterioare. M-a amuzat teribil disputa asupra primei cifre a CNP-ului meu, iar faptul ca cineva STIE ca sunt fata m-a facut sa ma simt in contact mai strans cu latura mea feminina. Desi mi-este imposibil sa fiu de acord cu o parte din comentarii, n-am sa stau acum sa fac razboi de gherila cu cei care comenteaza (mai mult sau mai putin pertinent) pentru ca altfel blogul acesta si-ar pierde total scopul pentru care a fost creat. Cei carora le place ce citesc aici vor urmari in continuare si asta ma bucura, iar daca cei pe care ii dezgusta ce scriu eu vor urmari in continuare postarile mele ma bucura la fel de mult, pentru ca inseamna ca sunt masochisti. Eu sunt un mare sustinator al masochismului (fara a-l practica): daca tii neaparat sa suferi, apoi sufera, tata! Cu cat sunt mai multi care isi provoaca singuri suferinta si neplacere in jurul meu eu sunt cu atat mai fericit. O singura mentiune am totusi: la intrebarea cu "cine e mai castigat?" Cu siguranta eu, pentru ca ultima pagina dedicata unui comentariu precedent mi-a adus audienta record fata de cele anterioare.

Acum inapoi la caprele noastre: citatul si pozele date la inceputul paginii sunt absolut reprezentative pentru un sindrom care caracterizeaza generatia careia ii apartin si chiar a celor mai tinere: plistiseala crancena, starea cumplita de angoasa si blazare, de lipsa de sens, pe care o simte atata populatie tanara. E interesant sa vezi la ce se ajunge uneori din lipsa unei preocupari, din suprasaturarea pana la refuz cu informatii mai mult sau mai putin utile si "divertisment". Au ajuns sa caute niste senzatii atat de extreme pentru a mai simti ceva. Sunt atat de amortiti si de sictiriti, atat de ingloditi in banal si rutina, incat trebuie sa-si riste viata pentru o fractiune de secunda de adrenalina, un milimetru fiind de ajuns ca "distractia" lor sa se transforme instant intr-un dus caldut de creieri imprastiati, organe interne sfartecate, sange si aschii de oase.

Alta data i-as fi condamnat in stil inchizitionist. Copchii tampiti. Sa puna mana pe carte. Dar tind acum sa-i vad ca pe niste victime al unui fenomen foarte amplu, niste produse ale unei educatii improvizate oferita de parintii nostri si de restul socetatii acestea defecte si putrede. Dar asta nu-i absolva complet de vina, caci mai exista si modele pozitive si libertate de alegere. Ceea ce imi permite sa ma cac putin in capul lor si al restului de mase de tineri dezorientati.

Vorbesc de simptome pe care si eu le resimt, ca doar traiesc in acelasi mediu. Al monotoniei, al verilor pline de sperante si de planuri din care se alege doar cacatul si raman doar caldura si tantarii. Al zilelor moarte de pe bancile scolii. Al acelorasi vome purulente varsate la televizor, pe net, de la profesori, de la parinti etc. al vorbelor spuse de complezenta, al relatiilor incepute pentru "a nu fi singur". Al barfelor cretinoide, al discutiilor despre vreme sau despre "pizde", al zambetelor fortate, al imbratisarilor cu straini, al pupatului pe obraz cu cineva despre care nu ai nicio parere.

Toate lucreaza constant, metodic si sigur la un lucru, la erodarea individului si la hiper-plictisirii lui. Nu-ti mai vine sa citesti, nu-ti mai vine sa produci sau sa mai dezbati idei, nu-ti mai vine sa iubesti cu adevarat, nu-ti mai vine sa fii sincer. E de cacat sa spui ce simti. Patetismul e "lame". Drama e "outdated". Entuziasmul e semn de boala. Evident ca aceste "fructe oprite" exista in fiecare, dar toti muncesc asiduu pentru a le ascunde si pentru a le transforma in scheleti numai buni de ascuns in dulap. Acum nimeni nu mai lancezeste. Visul fiecaruia e sa faca sport extrem, sa fie "high", sa simta cat mai multa adrenalina si extaz. Iar cand extazul se transforma in rutina si banalitate... n-are sens sa spun ce urmeaza dupa aia. Eu vreau patetism, vreau dramatism, vreau oameni care isi exprima sentimentele, care se emotioneaza fara a le fi frica sa fie luati de prosti. Si sentimente autentice, nu prefabricate gen "te iubesc. te doresc. fara tine simt ca mor".

Ma uit in jur si vad armate de tineri care nu fac nimic. Carora li se ofera pe tava (bani, informatie, orice) si nu sunt stimulati sa gandeasca, sa produca o idee originala, sa fie utili. A fi util nu inseamna sa ajuti pe cineva, ci macar sa te poti ajuta pe tine. Ce ramane de facut, cand nu ai nicio grija sau contact cu realitatea, cand ai banii si papica asigurate, decat sa o arzi prin crasme cu alti inepti, sa te impopotonezi ca o paparuda pentru a atrage atentia si a compensa cu vidul dinauntru, pentru a munci cu infrigurare pentru a-ti construi o "marca personala" de 2 lei, copiata evident din toate partile. Sa-mi spuna si mie ce are in cap, ce este in stare sa faca, sa produca, sa presteze, sau sa spuna un cacat de imitatie "made in china" de hipster, care la 12 noaptea sta intr-o crasma in voga, cu ochelari de soare, palarie pe cap, pantaloni cu talia prinsa undeva pe langa genunchi si care invarte un baston in mijlocul incaperii ca o maimuta drogata, in speranta ca poate impresioneaza vreo pizda disperata in prag de sinucidere. Sunt pacifist, dar un cap in gura, facut cu avant si simt de raspundere mi se parea cel mai potrivit mod de a exprima cat de mult m-a impresionat individul respectiv.

Mi-e ciuda. Sunt dezgustat. De generatia mea si de categoria mea sociala, uneori chiar de mine sau de ceea ce fac (nici eu nu ma ridic mereu la inaltimea pretentiilor mele). Nu ma refer la cocalari si altii predestinati sa moara in saracie (culturala si spirituala) si ignoranta, care raman orice ar face la stadiul de animale. De la ei nu am pretentii, desi am multe sa le reprosez. Ma refer la cei care au privilegiul unei brume de educatie, care au premisele unei gandiri superioare si ale unei deschideri mai ample a orizontului. Care pot ridica stacheta, dar se trag in jos singuri. Care prefera mocirla. Care in loc sa discute idei, prefera o barfa suculenta. Ei nu au nicio scuza.

Teoria mea este una extremista, radicala si sinistra; avem nevoie de un cataclism: o foamete, un cutremur, un asteroid, un holocaust, de o inchizitie, de frica de bomba nucleara pentru a ne trezi. Pentru a aprecia din nou ce e valoros, pentru a ne scutura de balstul steril din noi si a ne pune mintile si imaginatia la contributie. Pentru ca nevolnicii nu au cum sa asigure progresul. De asta apar razboaiele: nevoia omenirii de selectie naturala. Pacea si bunastarea nu ne prieste prea mult timp.

Back in business

2009-07-29T23:59:00.003+03:00

Imi cer scuze cititorilor interesati care poate au asteptat sa mai vars cate ceva pe blog. Dar intre timp am urmat sfatul prietenesc al unuia dintre voi care mi-a zis asa pe ultimul post (citez): "dude, calmeaza-te. have a life". Am incercat si eu sa imi fac rost de o viata, si sa nu mai stau toata ziu pe blog scriind cacaturi.
Lasand gluma la o parte: cat de cretin poti sa fii, cati neuroni trebuie sa ai morti sau muribunzi in creierul ala putrezit ca sa besesti o asemenea ineptie? "DUDE". Ca sa vezi. Urasc apelativul asta, folosit inital de hipioti (care-s pentru mine simbol suprem al ipocriziei, fandoselii pseudointelectuale si al hipertolerantei tampe), suna atat de fals si e exprimarea tipica a fandositului care vorbeste romgleza si cand se duce sa cumpere bors de la "mini-market".

"Calmeaza-te. Have a life". Ei poftim. Sa vezi cat a putut el recepta din toata poliloghia mea. Draga cititorule, te rog si eu prieteneste sa nu mai intri pe pagina asta "ever". Pentru ca daca erai unul din apropiatii mei, e clar ca nu erai atat de imbecil sa comentezi in felul asta. E clar ca ai intrat din greseala pe blogul asta si nu-ti face bine.
Vedeti, oameni buni, el ma tempereaza. Imi zice s-o iau mai incet. Daca as fi mai indispus, i-as spune pe golaneste pe cine as lua-o eu mai incet, si in ce. Pentru ca rahatul asta de blog nu il tin ca sa fiu obectiv, impartial, echidistant in analiza mediului inconjurator. Nu tin un blog ca sa fiu "politically correct". Aici am ales sa-mi exprim liber niste opinii mai radicale, nuantate sau chiar ingrosate flagrant de dragul umorului, pentru ca in general cititorul se amuza si este captivat de exagerari, de "sarit calul", si nu de cate o barbologie plictisitoare a vreunei pizde (feminine sau masculine) care face pe blog exercitiile literare pe care ar fi trebuit sa le faca intr-a 9a si a 10 la eseurile de la romana in loc s-o arda la rece prin crasme.

Aici e si greseala mea, ca nu am scris nimic introductiv despre mine si acest blog. Ca nu am pus niste semne mari cu explicatii ca unele lucruri scrise reprezinta niste analogii, niste micro-studii de caz in tuse groase (sau grosolane) pentru a puncta niste lucruri mai subtile, de obicei negative. Am plecat de la premisa ca cel care va ajunge sa citeasca aici are un nivel de inteligenta suficient de mare si o perceptie mai fina, incat sa nu trebuiasca note de subsol la ce scriu. Nu simt nevoia sa pun poze de vacanta si sa spun ce frumoasa este viata. Viata mea in sine nu este interesanta ca material de lectura, ci poate doar rabufnirile mele nervoase, imbinate cu sarcam, pentru a disipa incrancenarea. Asa ca nu ma voi calma, nu ma voi tempera de dragul tau, ca sa devin la fel de insipid si lipsit de imaginatie ca tine, draga comentatorule.

Si chestia cu "have a life" e dementiala. El/ea crede ca toata viata mea patetica se rezuma la stat in fata unui blog. Ca asta e singurul meu mod de a face fata realitatii si de a-mi refula frustrarile reprimate. Afla ca trebuie sa AI o viata ca fii in stare sa scrii despre tipologiile umane pe care le-am descris acolo, sa ai o experienta de viata si interactiune umana destul de variata. Mi-a luat 15 minute ca sa scriu o pagina, iar tie probabil 5 minute ca sa citesti pe sarite articolul ala si sa scoti din tine prostia aia. Cine e mai castigat?

PS: (aviz cretinilor) Nu am nimic impotriva comentariilor in contradictoriu, oricat ar fi poate de stupide, dar cat timp se prezinta si cu niste argumente. Cand este vorba de macar 3 propozitii care sustin alt punct de vedere. Dar un comentariu trantit ca o flegma, numa ca "mi-o zica" scurt ma scoate din sarite. Cei care le fac sunt printre cei mai mari cretini. Sunt cei care nu-s in stare sa spuna nimic, dar se pricep sa strambe din nas. Limbrici.

@Zytahar: stiu ca nu este total incurabil cancerul, dar spune-i treaba asta lui Hartan. Sau fetitei lui mai bine.

Biffidus Apocalypsensis

2009-07-14T20:07:00.009+03:00

E clar, vine sfarsitul lumii. Mi-am dat seama dupa semne. Si nu cele descrise in Apocalipsa dupa Ioan, ci altele mult mai evidente, care ne agaseaza zi de zi la TV.

Sa va dau un exemplu: reclamele la iaurt. Alea sunt opera satanei fara nicio urma de dubiu. Apeleaza cu cea mai mare dezinvoltura si nesimtire la santajul emotional cel mai brutal: copiii. Ii manipuleaza prima si prima data pe ei. "Daca bei iaurtul Cacalino vei creste mare si puternic." Si apoi apare cate un copil descreierat care bea iaurt, cade din copac, rade ca prostul, ia o ruleta si-si masoara inaltimea sa vada daca a mai crescut. Rezultatul, un puradel caruia nu-i ia ma-sa iaurt Cacalino va fi etern complexat si panicat ca el nu va creste mare. Visul oricarui copil e sa creasca mare. De parca-i ajuta la ceva, dar asta e... daca ceilalti copii vor bea Cacalino ii va uri cu patima si se va simti mereu inferior, fiindca ei au un bonus in plus in cursa pentru a ajunge "mare".
- "Da lasa, mama, ca-ti fac eu iaurt. Am luat niste lapte de taran si-ti face mama iaurt mai bun ca ala de la televizor. " Bleaaaaax! N-o sa-ti manance plodu din iaurtu tau obosit nici intr-o suta de ani. Cacalino e numai unul. Ce, iaurtu tau vine in ambalaj frumos colorat, cu tot felul de maimutoi pe el? Al tau are tot felu de arome bizare? Pe al tau scrie ca are +20% mai mult calciu si ca e 100% natural (cand de fapt geme de atatea E-uri) ? Nu, asa ca el tot o sa-ti planga pana ii cumperi Cacalino.

Alta ineptie ridicata la rang de stiinta e cea cu diagramele colorate in reclamele respective. In care aduc cate un papagal de actor imbracat in halat alb, pe care scrie "nutritionist" si explica niste trasnai de-ti vine sa vomiti. Si-ncep sa ne faca noua lectie de nutritie, sa ne explice cum sa traim sanatos, sa ne dezvoltam armonios, mancand iaurtul lor. Ba frate, daca ar mai avea un gram de cojones in plus, ne-ar spune ca vindeca si cancerul, leucemia, SIDA, si inca vreo 2-3 boli incurabile.

Ne mai spun ca nu stiu ce fermenti ne apara de boli, ne scapa de probleme de tract, ne fac oasele puternice, toate minunatiile. Mai pun si voci cu greutate, ca a lui Pitis (fie-i tarana usoara) sa explice ca la teleenciclopedie. Vezi, draga, aia nu e reclama, e Documentar!!! Ce populatie sanatoasa am fi toti daca le-am bea lor iaurtul! Dar ne incapatanam ca niste indaratnici. Meritam sa fim bolnavi fiecare de cate ceva.
Cea mai sugestiva mi se pare genul ala de diagrama in care niste bile frumos colorate intra intr-un os alb ca spuma iaurtului, chipurile sa-l faca mai "rezistent". Ce armata de supraoameni poti face cu iarturile astea! Eu vad din pacate de-andoaselea, in pura esenta: daca te lasi pe mana lor, pana si niste bile de paintball ar putea sa-ti perforeze osul. Pe deasupra, putem sa ne cacam nestingheriti, daca bem Rectivia. Nu ne mai balonam. "Rectivia. Si te caci cat cuprinde!" De aici o sa ni se traga apocalipsa, nu de la meteoriti, potop, vulcani, extraterestri, si ploaie cu broaste. O sa ajungem niste nevolnici subrezi, mancati pe dinauntru de chimicalele de care suntem dependenti.

Concluzia: Toti vor sa va vanda solutia la toate problemele, sa va vanda un colt de "prospetime si de natura", cand de fapt va indoapa cu chimicale si iluzii; va exploateaza la multi din voi prostia si naivitatea, si va fac prin orice mijloace sa consumati de frica. Va exploateaza fricile de zi cu zi. Nu e cazul sa se amageasca cineva ca poate ocoli prin produse de larg consum problemele stringente ale vietii. Boala se vindeca cu doctori si medicamente, uratenia prin operatii estetice, nestiinta prin educatie, si prostia prin moarte. Am zis!
Va las cu bine. Ma duc sa-mi iau de la non-stop un iaurt cu fructe, ca are gust bun si sunt dependent.

Omul Sifon

2009-07-08T21:51:00.008+03:00

Astazi voi vorbi despre o categorie speciala de oameni, una care se gaseste de obicei in orice institutie sau intreprindere cu peste 10 oameni.

Este o specie nu foarte numeroasa, dar orice individ care ii apartine este unul in plus. Este vorba despre omul-sifon.

Acest om-sifon este un individ stralucitor (nu stralucit), un individ care prin orice mijloace posibile incearca sa iasa in evidenta, care atrage mereu atentia asupra lui, mergand pe criterii probabilistice: macar o data din 100, atentia ce i se va acorda este una pozitiva.

Este un lider innascut (cel putin asa crede si isi spune singur dimineata cand se uita in oglinda si-si face cu ochiul, inainte sa mearga la "servici"). Visul lui cel mai maret e de a comanda. De a coordona. De a indruma. De a da directive. De a imparti sarcini. De a aduce solutii-cheie. De a sti tot. De a fi peste tot. Mai ales de a fi un bun narator; unul omniscient si omniprezent.

Dar acest vis minunat ii este incatusat. Da, incatusat, chiar daca un individ atat de capabil si valoros ar merita o sansa pe masura lui. Ticalosii care il incatuseaza sunt de obicei factori nesemnificativi, cum ar fi scoala, facultatea, armata, patronatul, societatea, in general viata. Aceste gainarii care il incurca si-i infraneaza toate tendintele lui de ascensiune il motiveaza puternic. Cine sunt, de exemplu, cretinii aia de profesori care au hotarat ca el este mediocru in orice si nu are inclinatie spre nimic ?( => el este o persoana verticala) Ce stiu aia? Ei nu au vazut ca el are ceva mai presus de orice alt lucru marunt (cum ar fi talent, inteligenta, cultura, gandire abstracta, etc.). El are POTENTIAL. El le va arata lor, tuturor (observ la aceasta specie predilectia de a vorbi la timpul viitor), dar deocamdata...

Deocamdata isi aduna fortele. Deocamdata e la timpul prezent intotdeauna. Iar timpul prezent e cel mai bun pentru o ascensiune la scara mica, pentru un antrenament la lovitura cea mare.
Omul-sifon este un individ care isi ia rolul foarte in serios, care are ambitii insurmontabile. Si pentru asta trebuie sa se faca PLACUT. De cine trebuie. De cei mai sus-pusi. Iar restul pot sa crape. Ei sunt niste viermi, nu sunt demni sa respire acelasi aer cu dansul, iar lor le va arata coltii de oricate ori va putea. Le va vorbi politicos, cu "binisorul", de parca mai bine i-ar injura.

Asa ca va aplica in cadrul firmei in care se va angaja urmatoarea strategie, care are o rata de succes de 93,4(3)% : va pupa in cur cu voluptate pe sefi, si cel mai intens pe patroni (ca, de, ei au painea si cutitul), va face frumos pe langa ei, le va studia (ba nu, le va absorbi) fiecare miscare, le va adopta si mima perfect discursul, isi va antrena intens mintea sa fie intru totul de acord cu "rasa conducatoare", stiind ca asa ii va maguli, le va intra sub piele, si de ce nu, le va invata cateva din ideile ce i-au inspirat sa ajunga atat de "sus".

Se va dovedi util cu orice pret. Va umbla ca titirezul peste tot, chiar si unde nu ar avea niciun motiv logic de a fi. Ii va intreba pe toti toate tampeniile. Cand va considera ca a acumulat suficiente lucruri despre mersul treburilor in firma, isi va intra in rol cu toata forta.
O mica precizare: el neavand nicio abilitate care sa-l califice pentru un post anume, nestapanind nicio meserie, nici vreo stiinta sau inginerie, va merge la sigur, va ataca toate fronturile deodata: va cauta un post de COORDONATOR. Va coordona orice. De la productia de bezele pana la fabricarea de ceasuri cu cuc.
Pentru cei naivi, voi clarifica exact ce inseamna "coordonator": inseamna securist. turnator. bagator de seama. urechea si ochii patronului. portavocea nesimtita a stapanului de sclavi. Pentru ca patronatul romanesc are o aroma speciala, de patriarhat, de patron = dumnezeu pe pamant, singur detinator al dreptatii. Iar acest patronat trebuie intretinut cu o ierarhie complexa de lingai si turnatori (pardon, directorasi si coordonatori). Aici nu este ca la multinationale, unde chiar functioneaza criteriile de competenta si profesionalism. Aici romanul, cu cat e mai sus in micro-ierarhie, simte nevoia de a fi adulat. De a i se spune cu deferenta "domnul" sau "doamna". Si este si paranoic. Crede ca toti vor sa-l traga in piept cu orice prilej. Asa ca se va inconjura cu o armata de lachei, de bautoare de cafea, si de smecheri de santier, ca sa-i actioneze ca o mana mai lunga. Dar, ironic, si pe acestia ii dispretuieste si nu are incredere in ei, dar ii tolereaza.

Asa ca mult stimatul nostru om-sifon se va potrivi perfect in acest ritual crestin-ortodox si va fi omul-tampon, cel putin o data pe luna. Ii va scuti pe sefi sa atraga ura directa a angajatului, a parlitului care trage ca sclavul pe un salariu de mizerie ca sa aduca profituri imense, si va fi el instrumentul care ii impinge de la spate, care ii trage de limba, care tine o evidenta stricta a cine, ce, cand si cum face, si de ce. Si pentru a mentine aparenta de coordonator, de om care face treburile sa mearga, se va baga cu de-a sila, va sta in ceafa tuturor, va pune intrebari idioate, se va oferi sa ajute cand stie clar ca mai mult incurca, va da sfaturi, ba chiar si mustrari, iar in general ii va agasa pe toti cei care chiar au o contributie reala in desfasurarea lucrurilor, sub pretextul ca supravegheaza procesul de productie. Suna misto, nu? Si sa te feresca sfintii sa te pui in gura cu el. Sa-i spui sa-si vada de pontajele si hartiutele lui, sa te lase in pace sa-ti faci treaba si sa nu te invete el cum sa lucrezi, sa-l faci taran (de obicei sifonii ajung in oras din zone peri-urbane, incarcati de mari ambitii). Ai pus-o definitiv cu el. Te va sapa incontinuu, si orice prostie vei scoate pe gura sa fii sigur ca in secunda 2 ajunge la urechile patronului, eventual cu adaugiri din partea lui, marca personala.

De aici si denumirea de "sifon". Functioneaza pe exact acelasi principiu cu inofensiva butelie, apesi pe un maner, atunci cand vrei, si iese printr-un tubulet un jet continuu, cu maxima presiune. Asa va sifona si el toate informatiile mai mult sau mai putin necesare (macar cancanuri si injuraturi daca nimic serios) catre directiune, si se va simti buricul pamantului cand patronul il va mangaia pe cap si ii va arunca un osicior. Pana si tipologia fizica generala a oamenilor-sifon te duce cu gandul la acea butelie. Il vei cunoaste imediat pe Sifon dupa figura antipatica, uscativ de atatea ambitii "INCA" neimplinite, cu un nas proeminent, gata sa adulmece tot ce poate specula in favoarea lui din mediul inconjurator. Iar acel nas impunator, de obicei si coroiat, te va duce negresit la ideea ca daca ii apesi undeva pe ceafa, pe nas ii va tasni instant un jet racoros de sifon.

Ca sa scurtam povestea nostra minunata, voi trece la sfatul zilei, pentru patroni: inconjurati-va cu oameni-sifon, platiti-i bine, bazati-va pe ei, ca ei vor scoate si untul din productie, si sa-i ia dracu pe cei care chiar muncesc, care produc si pun piesele cap la cap, care au o viziune si dedicatie obiectului muncii pe care voi o intelegeti doar ca un profit lunar. Pe astia platiti-i cat mai putin, tineti-i in saracie, griji si dependenta de locul vostru de munca, si veti avea un randament fabulos. Mult succes, si la mai mare!

P.S. : Vorba unui mare intelept in viata: ca sa faci dintr-un incompetent un sef, da-i un pix si o agenda.

Ia-o-n Vot

2009-07-06T21:59:00.011+03:00

Iar sunt putin abtiguit, iar am graforee. Asa ca va pot incanta in cotinuare cu aberatiile mele.
Poate inca nu a inceput sezonul in plina forta, poate pare prematur, insa n-ar avea haz sa vorbesc atunci, pentru ca in momentul ala ar face-o toti desteptii, toti invatatii cu juma' de norma, toti interesantii, toti "opinacii", toti bloggerasii cu greutate, in general toate pizdele. Va fi exact ca acum, cand a murit Michael Jackson si pe toti i-a palit dragostea, toti sunt fani MJ. Sictir!

Nu sunt politolog, nu am citit carti despre teoria chibritului in materie de politici, nu am "rupt stilul" la ideologii si principii politice. Vorbesc pur din perspectiva end-user-ului, a votantului mediocru al carui vot il cersesc Ei cu atata disperare, al celui care asteapta ceva concret si nu i se ofera nimic.

E de nedescris sentimentul pe care-l incerc cand vad cand vad cata aroganta si nesimtire crunta au imbecilii astia semianalfabeti care se dau puri si neintinati ca niste fecioare, plini de principii, de idei, de planuri, de strategii de viitor, si de fapt sunt bagati pana deasupra capului in mizerii si potlogarii, in combinatii si trafterii de la cea mai marunta gainarie pana la golanii la scara nationala si internationala, cu ramificatii ce ne depasesc pe oricare dintre noi.

Cand i se mai tranteste cate unui papagal (cum e pizda asta de madam ritzi-pitzi care e mediatizata acu pe toate posturile) , papagalul respectiv spune inevitabil: este un atac politic, nefundamentat pe fapte reale, orchestrat de adversarii politici, pentru a-mi deteriora imaginea publica (sau mai degraba "pubica") si pentru a-mi sabota campania electorala.
Normal ca e un atac politic, vita incaltata! Ca daca erai mana in mana cu cine trebuie nu ti-o luai in freza ca un papagal care esti tu papagal si acuma ti se plateste o polita pentru ca nu ai dat cu banul (sau cu curul, dupa cum e cazul) unde trebuie. Diferenta e ca tu o faci pe-a virgina pe cand esti o curva notorie. Golania scoasa la iveala in dosar este reala, ba poate chiar mai slabuta decat ce ai facut tu cu adevarat, si doar varful iceberg-ului. Si daca erai bine cu cine te are la mana puteai in continuare s-o faci pe-a Maica Precista si sa ne minti cu nerusinare ca ne vrei binele. Da, ne vrei binele, dar il vrei cu totul, si numai pentru tine. Dar uite ca eu n-am sa-ti dau binele meu niciodata!

Toate chestiile astea s-au acutizat insuportabil in ultima vreme, cu scandal peste scandal, cu circ peste circ, fiecare cu dedesubturi mult mai scabroase si intunecate decat se vede la suprafata, iar ei au nerusinarea sa pretinda ca le pasa de tara asta, ca merita alesi din nou. Toate astea cand toate sistemele tarii astea se prabusesc vazand cu ochii, cand bogatii devin mai bogati si saracii devin mai saraci si cand vezi numai analfabeti facandu-ne tara de rasul curcilor in Europa. (ca handicapata de "Eba", care nu e in stare sa lege 2 fraze de una singura si care pe banii din potlogariile lui tac-su si ai lacheilor lui "s-a ales" in Parlamentul Europei. Cei care ati votat-o pentru ca a "evoluat" in ultima vreme si a ajuns la nivelul unui elev de clasa a 9a in discurs dati dovada de un cretinism schizoid si va doresc sa va fie tarana usoara. Sunt atatia "copii" cu masterate si doctorate, ultra-pregatiti si cititi, care mananca politica si economia la nivel teoretic cum nici nu viseaza fofoloanca aia de Bamboo sau alte lepadaturi. Dar defectul lor este ca nu sunt la fel de pilosi sau de versati ca muhaielele care ne conduc.) Unde dracu' sunt acei mari corupti dupa gratii, unde sunt autostrazile, unde este turismul, infrasturctura, unde sunt afacerile infloritoare si generatoare de venit la stat si de locuri de munca cand vezi draga, avem atatia "oameni de afaceri de succes"?(Dorobantiul si crasmele de high-life sunt pline de ei, orice pizda care arata putintel mai bine si eventual mai si canta sau prezinta ceva undeva se viseaza combinata cu cate un "afacerist" din aia. Prostituatele sunt mai cinstite: ele isi vand trupul, dar ele si-au vandut si sufletul pe deasupra.)

Da, asa este, ni se servesc cu nonsalanta, din ce in ce mai fara perdea, tot felul de minciuni, suntem prostiti din ce in ce mai brutal si mai odios, suntem tratati cu toti, fara discriminare, ca niste retardati de ultima speta si ni se tranteste in nas un dispret monumental. Si ca sa fie tacamul complet, au perversa nesimtire sa apeleze la asa-zisa constiinta civica a noastra, sa ne musatre ca nu votam. Eventual sa ne si oblige prin lege. E un peisaj trist, foarte trist. Bacovia s-ar sinucide daca ar invia si ar trai o zi in Romania de azi.

Mai trist este insa este ca sunt care pun botul, care cred in ce li se serveste. Care "iau atitudine". Care isi exprima opinii. Ba in favoarea unora, ba in favoarea altora. Care voteaza. Care isi exerseaza dreptul constitutional. Care strang din buci cu speranta in suflet. Si nu prostime, oameni simpli, ai muncii, de la care nu ai nicio pretentie, care prin ignoranta lor sunt mereu mase de manevra. Ci si oameni cu educatie, cu scoala, cu gandire abstracta, cu putere de sinteza si analiza, aparent cu un minim de bun simt si pretentii. Vax!
Dragii mei "partizani", se pare ca toate acestea nu va folosesc la nimic, fiinda tot behaiti. Tot sunteti mai prosti ca noaptea si ignoranti ca ciobanul de pe varful muntelui (poate ala are chiar o viziune mai clara si mai inteleapta asupra lucrurilor decat voi). Va place sa va fandositi prin crasme ca stiti lucruri, dar de fapt va place sa va lasati prostiti si angrenati intr-o inertie obscena si condusi spre anumite decizii. E greu si incomod sa gandesti cu propriul tau creier. E mai simplu sa dai un "paste" la un discurs sforaitor, istet formulat de altul care stie sa va speculeze. O data prostiti, aveti suficienta autonomie sa proliferati mai departe aceleasi minciuni si aparente de ideologie si principii politice (la noi nu exista ideologii si partide, ci doar interese si gasti).

Imi spuneti mie ca e de datoria mea sa votez, sa schimb ceva. PE CINE???? Vitelor! Daca imi schimb ciorapii imputiti de pe un picior pe altul credeti ca inseamna ca mi-am schimbat sosetele? Cu ce schimb ceva, cat timp cei care defileaza sunt aceleasi muhaiele ordinare pe care nici groparul nu-i scoate din politica? Dupa cum spuneti si voi, votul e un act de responsabilitate. Deci un ticalos daca iese la putere si incepe inevitabil sa faca ticalosiile lui proprii (de obicei mai mari decat cele de dinainte) si se intampla sa-l fi votat, inseamna ca sunt partas la distrugerea in continuare a tarii, ca am si eu o farama de responsabilitate ca l-am delegat pe el sa-mi faca viata un iad in continuare. Eu prefer sa nu-mi manjesc mainile cu asa ceva si macar sa am constiinta curata ca nu le-am facut lor jocurile ducandu-ma la vot.

Imi aduc aminte de trogloditii care imi explicau mie ca speranta se afla in Basescu. In personajul asta odios si meschin, in acest individ grobian si fara scrupule, un marlan desavarsit si un incompetent fara margini. Numai circ si scandal a fost in stare sa faca, fara a marca macar un punct din cele promise. Intr-adevar, speranta de a fi mai aproape de colaps s-a materializat foarte concret, datorita lui si a gastii lui satanice. "Arata-mi tu unul mai bun ca Basescu!" auzeam eu in discutiile pe care le purtam in 2004. Ma enervam, dar ma blocam. Era un raspuns prea tampit ca sa-l pot contracara. Acum pot sa va raspund, si nimeni nu ma poate contrazice: oricine altcineva. Acum meritati ce ati primit, v-ati facut-o cu mana voastra, dar din pacate trebuie sa trag si eu ponoasele pentru asta.
O singura data am fost la vot, si va ramane cred ultima data din viata mea. Cand l-au supendat. Am votat pentru. Neplacerea mea a fost totusi ca votul meu facea jocul altora, care nu ar fi meritat o secunda o asemenea victorie, cea de a-l rasturna pe marinar.

Asa ca mergeti la vot, oameni buni, faceti-va datoria sfanta si lor pe plac, pentru ca merita. Si sa nu va mirati cand veti ajunge la concluzia ca singura solutie pentru a purifica asemenea societate si clasa politica e printr-un singur mod: prin sange.

Al vostru tonomat fara niciun euro. Numai bine.

P.S. : Satana nu canta rock pe scena; satana numara bani in spatele unui birou.

Dâra melcului

2009-07-02T23:31:00.000+03:00

Mda, incepe sa fie din ce in ce mai suparator de frecventa o anumita tema in discutiile pe care le am cu diverse ocazii si cu diversi oameni. Mi-e frica sa nu ajunga peste cativa ani chiar o tema recurenta. Atunci ma voi manifesta violent.
Sa va spun la ce ma refer: la copii. Dragut, nu? Mici, rozalii, rotofei si gangurind. Lumina ochilor, scanteie de pe cornee a (aproape) oricarui parinte. Plangaciosi, urat mirositori, santajisti prin natura, neputinciosi, avizi dupa atentie non-stop, gaura uriasa in buget, ca sa nu mai spun ca reprezinta si sfarsitul casatoriei voastre minunate, cel putin asa cum o stiati si o mai puteati controla. Dar se pare ca al doilea set de atribute cade mereu secund primului mentionat. Interesanta natura asta, cu cata incrancenare ne tampeste numai pentru a se autoperpetua cu ferocitate.

Lasand asta la o parte, vreau sa fac un mic studiu asupra unui grup de varsta in care voi intra si eu peste cativa ani, poate mai curand decat mi-as dori, cel al tipilor 27+. Unii dintre ei, daca au scapat pana la aceasta varsta de camasa de forta a unei relatii din alea care nu se mai termina incep sa-si puna intrebari (restul sunt in mare parte deja pierduti, au totul "planificat", sau mai degraba "panificat" pentru urmatorii 50 de ani). Intrebari de genul: ce am facut cu viata mea pana acum? Ce am de facut de-acum incolo? Eu de ce exist? Evident, formulate mai mult sau mai putin rudimentar, in functie de intelect.

Aceste intrebari sunt in 99,99% din cazuri retorice, o sa va dati cu capul de ceasul mortii pana-i sar toate arcurile si rotitele, o sa va imbatati atat de crunt incat n-o sa va mai simtiti nici pulsul, o sa futeti (cei care sunteti in stare) toate zabaloasele, poate doar-doar va va pica raspunsul in crestetul capului, va va lumina o raza de sus si o epifanie insotita de coruri ingeresti va va furniza raspunsul mult cautat. Dar inotand in mocirla, tavalindu-va in propria mizerie, si lingand mucegaiul de pe peretii vostri plini de igrasie si de gandaci nu va aduce un giuvaier demn de pretuit.
Va veti simti mai goi, mai josnici si mai penibili ca inainte. Veti intra intr-o criza existentiala profunda, veti constientiza acut cum trece viata pe langa voi, mai ales cand va vedeti prietenii din copilarie si colegii din liceu, de-o seama cu voi, care acum au nevasta, copii in carucior si ... treburi, planuri, framantari casnice, planuri cincinale, excursii cu familia, soacre, cumnati, socoteli... Veti zice in prima instanta ca sunt niste dobitoci, ca si-au mancat tineretea de-aiurea, macar voi v-ati trait viata.
Dada! Sigur! Cei dintre voi care nici macar nu ati reusit sa va faceti un rost, o cariera, un ideal intelectual/profesional pe care sa-l urmati, sunteti in bataia vantului si stati la scula unui patron besions, tinand cu dintii de spoiala aia de stabilitate, veti sti in sinea voastra ca gresiti amarnic. Restul, veti spune ca mai aveti o scuza si tind sa va dau dreptate.
Si pentru cei care va treziti din betia cu apa rece si va dati seama ca cei cu neveste, copii si tot balamucul aferent sunt mai "impliniti", veti gasi negresit raspunsul pentru toate problemele voastre: sa faceti si voi LA FEL. Grozav!!!

Dintr-o data standardele voastre vor scadea dramatic, va veti "combina" cu prima nasoala care va binevoi sa aloce suficienta atentie (cu cat va fi mai disperata si dansa cu atat mai bine), si in termen infinit mai scurt decat ati fi visat cu cativa ani in urma veti turna un borac, cel mai probabil inainte sa va faceti planuri de casnicie macar. Atunci va fi clar pentru voi: ati pus-o. Ireversibil. Va fi momentul de claritate suprema: nici asta nu era raspunsul la putregaiul dinauntrul vostru. O veti vedea pe "aleasa" in toata uratenia si platitudinea ei, va veti intreba ce dracu ati vazut la ea si pentru ce pula ta ii cari tu cacatu ala de poseta???

Dar in momentul acela e deja prea tarziu, va simtiti prea batrani si storsi de vlaga pentru a da inapoi, incercati toate trucurile posibile nu pentru a scapa, ci pentru a vedea partea plina a damigenei. Constientizati pe deplin ca idealurile in iubire si in general in viata pe care le aveati in tinerete s-au dus de rapa unul cate unul si compromisurile v-au sapat groapa pas cu pas. Casatoria aia "din dragoste", cu femeia ideala, asteptarea pentru momentul ala astral perfect, de maxima aliniere a planetelor, pentru familia de vis sunt acum o gluma proasta.
Va veti consola totusi, pe masura ce burta voastra va creste (a ei a crescut in 9 luni si s-a dezumflat urgent dupa aia, dar a voastra are o viata inainte sa se dezvolte incontinuu). Va pacaliti ca ati facut ceva nobil, ca "era timpul sa faceti si voi ceva cu viata voastra", ca macar "ati lasat si voi ceva in urma". Poftim?

Si melcul lasa mereu ceva in urma lui, o dara de muci si cacareze mititele, si nu isi face stindard pe tema asta. Crezi ca plodul tau va fi o mostenire de nepretuit lasata umanitatii? Ca iti va onora numele si sacrificiul de sine si dupa ce ai ajuns mancare la viermi? Va fi si el inca un ins intr-o mare de alti insi, si nu va insemna nimic. Si daca parintii lui sunt niste cretini mediocri, tot un cretin mediocru o sa creasca si el. Mai bine iti crestai numele tau si-al mandrei tale pe un copac, sau calcai vartos cu bocancii pe o alee proaspat betonata. Iti garantez ca semnele alea vor fi cu mult mai "perene" decat boracul tau.
Dar na, instinctele intra in alarma si nevoia naturala de a fi si tu acolo un mic sef de trib te pacaleste sa crezi ca asta e sfanta datorie a fiecaruia. Ai sa crezi si tu ca daca Dumnezeu a spus in Geneza ca trebuie sa crestem si sa ne inmultim, asa TREBUIE sa faci si tu.

Eu unul sunt un nihilist, si nu sunt in mod necesar adeptul mandatului obligatoriu de proliferare a speciei umane, cu orice pret si sub orice forma. Promit sa fiu selectiv pana in panzele albe. Asta pana voi intra si eu in criza 27+ si voi vrea sa dau un sens mediocritatii mele...

Crucea-ntoarsa (la sender)

2009-06-29T12:45:00.000+03:00

Dragi copii, azi vreau sa va povestesc o mica epifanie pe care am avut-o intr-una din saptamanile trecute. Concluzia epifaniei mele a fost una destul de searbada si de triviala totusi, dar substanta e consistenta si mereu valabila: vitele raman vite, si de obicei in numar mare.
Dar hai sa scurtam preludiul si sa trecem la despicat firul in 4:
O tanti. Una din aia respectabila, cu camasa cu flori, margele albe, palarie de paie, ruj ieftin, cercei de aur, fusta lunga cu buline, etc. Urca pe o straduta, din care nu prea se vedea mai nimic in zare, din cauza caselor. Dar la un anumit punct pe acea straduta, ai minunatul prilej sa vezi printre acoperisuri, in departare (macar 500m) minunatele turle ale impozantei mitropolii a 'Ieshilor' (v-as otravi pe toti care spuneti asa).
La momentul in care tanti ajunge in acel G-spot al strazii, vine momentul magic: CRUCEA!!! Pac! 3 cruci indesate rapid, ca un antibiotic, pe sub palaria de paie. A fost evident pentru mine ca a asteptat, s-a pregatit psihologic din timp, a scanat orizontul indelung pentru a nu rata scurtul moment magic al alinierii cu mitropolia si a savarsi astfel gestul crestinesc cuvenit.

Dar eu cu mintea mea de profil realist, am sesizat o inconsistenta in rationamentul ei:
-Draga tanti, haide sa pornim de la ipoteza ca pamantul este plat (ceea ce e destul de rezonabil luand in calcul intelectul tau). Una din axiomele fundamentale ale geometriei ne spune ca 2 puncte situate pe acelasi plan determina in mod unic o dreapta, deci pe intelesul tau, poti trage o linie cu rigla intre ele doua. Prin urmare, matale esti INCONTINUU aliniata cu mitropolia, ba mai mult, cu orice biserica de pe suprafata globului pamantesc (care este plat in cazul matale, pentru simplificare). Deci dumneata trebuie sa-ti faci absolut in orice moment cruce, fara oprire, fiindca inevitabil te afli in dreptul unei biserici. Nu-i asa? Si nici nu trebuie sa astepti acea intersectie magica in care poti zari si mitropolia, si biserica Trei Ierarhi (suna a nume de han), si Sf Nicolae Domnesc in acelasi timp, pentru a lovi 3 biserici dintr-o lovitura, optimizandu-ti timpul. Fa-ti de oriunde cruce si vei sti ca ai facut pentru TOATE bisericile din lumea asta. Ti-ai salvat sufletul negresit.

Pe langa asta, eu nu pot sa patrund esenta magica a acestui gest. Ii inteleg oarecum semnificatia in zilele de prigoana a crestinismului, cand daca purtai o cruce la gat erai dat ca Whiskas la lei. Crestinii, categorie oprimata si cu o lupta de dus (treaba lor...) trebuiau sa se identifice reciproc cu niste semne stiute numai de ei. Deci trecand pe langa o 'biserica' improvizata prin vreo catacomba si facand o cruce pe furis, puteai fi identificat de alt crestin care te zarea si aveati toti un sentiment placut de complicitate. Dar acum? Cand Biserica cea mareata si atotputernica e a 4a sau a 5a putere in stat? Ce sens mai are?
Eu cred ca in creierul simplist al 'boborului' care-si face cruce si din mersul tramvaiului, si din autobuz, si din tren, fiecare isi imagineaza ca Seful are cate un lacheu care sta dupa fundul lor si le contorizeaza crucile facute cand trec pe langa o biserica, si noteaza cu bila alba cand au facut, si cu bila neagra cand au uitat sa faca. Si la judecata, lacheul, pac!, scoate rabojul, si rabojul nu minte... sa te puna Dracu sa-ti iasa negativ cand se face totalul... ai pus-o.
Asa ca nu pierdeti nicio ocazie, oameni buni, faceti-va cruce in fiecare secunda, pentru ca fara dubiu, cum am demonstrat, va aflati in directia unei biserici, si negresit veti obtine mantuirea.
Altfel, nu va veti salva sufletul nici daca descoperiti leacul pentru cancer.
Doamne-ajuta! Somn usor!

Roacă'n'Râlă

2009-06-27T20:01:00.000+03:00

Da, fac parte din categoria aia de complexati si certati cu viata care se cheama rockeri. Uăăăi, tu ieşti roacăr, uăăăăi? Da, coaie.
De ce? simplu. Pentru ca ma imbrac in negru, pentru ca am plete, pentru ca ma uit chioras, pentru ca am 3 cercei in urechea stanga si pentru ca in general ma doare-n pula. Deci, sunt rocker.
Mai putin conteaza daca mai si ascult rock. Asta e optional. Important e mesajul exterior, imaginea transmisa. E clar, cand ma vezi ca nu ai cu cine discuta rezonabil. Iti vine sa-ti bagi pula in mine direct. Asta daca te numeri printre oamenii normali, carora le pasa de ... lucruri, de chestii.
Daca esti unu ca mine, poate iti vine sa crezi ca poate poti bea o bere cu mine. Asta daca sunt true. Daca imi place formatia care o pui tu pe Sfantul Altar, in fiecare duminica, la Sfanta Liturghie. (Dar sunt slabe sanse, pentru ca sigur n-o sa-mi placa si tu ai sa te plictisesti si ai sa hotarasti ca nu sunt true.)
Iar daca pe deasupra, esti o EA, o rockerita imbracata in negru, cu multe chiclazuri argintii pe la gat, esti innebunita dupa popoarele nordice si ai avut numai prieteni pletosi, ai 75% sanse sa umectezi din primele 30 secunde de dialog cu mine si pe loc ai sa fii fana a formatiilor pe care te mint eu ca imi plac de cand eram mic.
Dar ultimele 2 tipologii nu sunt interesante deocamdata (am sa le tratez mai in detaliu in curand), fiindca sunt de aceeasi parte a baricadei. Si ei sunt 'outcasts', intelesi numai de ei insisi.

Esentialul e ca tu ca om normal care este, in cazul ca ai nenorocul sa ma cunosti, nu vrei sa fii asociat cu mine. Nu vrei sa-ti scoti prietenii de la facultate la o bere si sa ma chemi si pe mine. Pentru ca tu stii ca eu sunt 'de treaba', da ei n-or sa inteleaga. Eu chiar daca-s rocker, dupa cum se vede clar, nu-s ca 'restu'. Io is mai baietzash. Da ei n-o sa inteleaga, n-or sa ma accepte ca nu ma cunosc. Dragu de tine. Numai la binele meu te gandesti :x
Nu-ti pasa o secunda ca prietenii tai n-or sa inteleaga o farama din glumele mele si or sa ma ia de prostu satului si indirect, prin asociere, or sa te ia si pe tine la fel. Pizdele alea care te banuiau a fi gagiu or sa se intoarca instant la 180 de grade fiindca umbli cu nespalati. Asa ca mai bine ma chemi pe la tine cand pleaca ai tai de-acasa, cu ocazia ca ti-a dat papucii prietena ta si vrei sa te descarci cuiva, punem bani de un pet de bere, scoti laptopu de la naftalina, jucam un quake in retea si ma plictisesti cu proasta ta si cu banalitatea ta pe care tu o numesti relatie. Auzi, nu poti sa-mi imprumuti vreo 5 milioane pana luna viitoare?

Sau, ca o ultima varianta, esti on cocalar, un unicat si un talentat care ma striga 'Satana!' pe strada. Despre tine am sa spun mai tarziu mai multe, dar acum nu are sens pentru ca oricum esti analfabet si n-ai sa citesti textul asta niciodata.

Pe data viitoare. Long liv raclănrol.

n00b this, motherfucker!

2009-06-27T16:49:00.000+03:00

Eu sunt un individ a carui viata se invarte, prin profesie, si prin hobby-uri, inevitabil in jurul calculatorului. Tind de multe ori sa exagerez, sa petrec mai mult timp decat poate ar indica orice medic in fata monitorului, dar asta e, lucrez pe calculator si imi place sa ma joc pe calculator.

Mai mult in single player decat in multiplayer, fiindca pe mine chiar ma intereseaza sa vad ce storyline si idee au putut sa scoata unii pentru a face un joc, pentru a-ti pune imaginatia si gandirea la contributie.

Nu-i inteleg insa pe disperatii de World of Warcraft, care isi sacrifica scoala, servicul, viata, prietenii pentru un item mai bun in plus, ca sa bata nu stiu ce boss, sa rezolve nu stiu ce quest cretinoid. Si lista de jocuri care creaza manii printre prosti e mare....

Sau pe fanaticii de Counter-Strike care se simt mai barbati cand fac mai multe 'fraguri'. Care iau jocu asta mult prea in serios si isi masoara potenta in clickait pe capul vreunui parlit de adversar care oricum e prea prost si nedemn de indemanarea lui iesita din comun.

Genul ala de individ care cand vreun 'fraier' il omoara incepe sa izbeasca cu tastatura in masa, sa injure ca ultimul taximetrist,genul de individ care daca cumva e si putin cocalar si cu impresii in curul pe care il poarta in loc de cap si se afla intr-un 'internet' il ia la bataie pe nefericitul care a indraznit sa 'il faca'.

Sau mai e categoria de gamer care joaca de acasa, care e mare 'whiz kid' la nu stiu ce joc si isi zice PRO. "He's a PRO, dude..."

CE DRACU INSEAMNA ASTA? Sper ca PRO vine de la prost, ca altfel ai face bine sa iei mouse-ul ala si sa ti-l bagi in cur, si tastatura sa ti-o dai de cap, apoi sa o inghiti. Daca erai PROfesionist nu iti pierdeai timpul cu mine pe net sa te dai mare (eu mai joc Call of Duty 4 din cand in cand), jucai pe bani grei in Proffesional Gamer's League, si nu te plangeai de 'noobs'. Cacatule! Ce-i aia 'noob' ( sau 'n00b', pt cunoscatori)?

Iti spun eu: e unul care spre deosebire de tine, are o viata sociala, activitati interesante, si in general alte deprinderi in afara de a deveni un Jimi Hendrix in materie de jocul prapadit in jurul caruia iti cladesti tu 'prestigiul' si toata existenta.

Da, este un incepator, care joaca din placere, nu din boala psihologica, si care prin prestatia lui de 'amator', iti atrage tot dispretul si 'te incurca'. Te hraneste ma-ta cu lingurita ca sa nu pierzi vreo runda si sa ramai 'de caruta' in clasament si ii spurci pe toti ca si cum ar sta la varful penisului tau ofilit si nespalat cu lunile, iar daca esti 'fortat' sa umbli pe strada n-ai tupeu sa zici nici buna ziua.

Treziti-va, gamerii curului, faptul ca va irositi viata cu un joc impreuna cu alti tampiti pe un server nu va face PROfesionisti, va face PROsti, si atat. Mandria si prestigiul se realizeaza in viata reala, nu in spatele unui nickname cu multe semne de punctuatie si cifre(ca sa fie mai true).

Noob-ii sunteti voi, la capitolul viata, ca de jocul ala nu-i pasa nimanui care e cat de cat sanatos la mansarda.

P.S. : imi vine sa-i dau cu capul de monitor pe aia care:

- umplu ecrane cu semi-propozitii gen 'lagggggggg!', 'omg, lag!', etc. News flash: nu ma doare nici in penis daca ai tu conexiune de cacat sau iti ocupa banda prea mult torentele de pornoase. Faptul ca ai pierdut frag-ul din cauza ca iti merge jocul cu sughituri nu te scuza de nimic si nu-ti da nimeni un punct ca tu de fapt 'esti bun, da ai lag'. Joaca cu ma-ta in retea ca sa nu mai ai lag si nu ma polua pe mine cu frustrarile tale.

- isi pun tot felul de cheat-uri sau trainer-e pentru a avea un avantaj si a obtine puncte mai multe prin a trisa. Care dracu mai e satisfactia jocului in cazul asta? Esti atat de frustrat incat vrei sa 'marchezi' cu orice pret? E ca si cum ai face sex cu un penis de lemn, vesnic in erectie (ca sa dai bine fata de tipa) sau a face sex cu un cadavru (ala sigur nu o sa faca mofturi la prestatia ta jalnica, il convingi cu minimum de efort si indemanare). Baga mare, 'tine-o' tot asa, eventual in cavitatea bucala, din partea mea, ne-ai pacalit pe toti. Esti tare!